Fracturile de Navicular Fracturile izoiate ale osului Navicular sunt reiativ rare, cel mai frecvent se asociază cu leziuni ale articulaţiilor vecine. Etiopatogenie – Majoritatea lor se produc prin cădere cu piciorul în poziţie de equin. Scafoidul este nprimat între capul astragalian şi cuneiforme. Se pot produce fracturi de scafoid prin mecanism direct, prin căderea unei greutăţi pe fitepicior. – Mai rar se poate produce smulgerea tuberculului intern scafoidian prin contracţia violentă |j|ffiuscniului tibial posterior. Anatomie patologică Fracturile de corp scafoidian pot fi: orizontale, sagitale, parcelare sau cominutive. Deplasarea lor este condiţionată de integritatea aparatului capsulo-Sigamentar care se însera pe scafoid. […]

Fracturile metatarsîenelor Sunt fracturi destul de frecvente şi pot fi urmate de sechele importante dacă nu sunt tratate corespunzător. Etîopatogenie Se pot produce prin mai multe mecanisme, dar cel mai frecvent prin mecanism direct, prin căderea unei greutăţi pe antepicior. Prin mecanism indirect se produc mult mai rar, ca de exemplu prin inflexiunea sau torsionarea antepiciorului. Prin smulgere se poate fractura baza metatarsianului V tracţionată de muşchiul scurt peronier iaterai,care se insera pe stiloidă. O formă particulară este fractura de marş sau de efort a iui Deutshlander. interesează gâtul metatarsienelor II şt mai rar III, după eforturi mari de […]

Fracturile de calcaneu sunt cele mai frecvente dintre fracturile oaselor tarsiene. Calcaneul este constituit dintr-o corticaiă relativ subţire şi numeroase fascicole de travee ase ce delimitează o zonă de minimă rezistenţă în zona subastragaliană. Aici se produc turile „talamice” care de regulă sunt grevate de sechele importante ca: artroza subastra-ană şi piciorul plat valg dureros posttraurnatic . Etiopatogenie Se întâlnesc mai ales după vârsta de 30 ani şi sunt mai frecvente la bărbaţi, datorită entelor de muncă. Se produc de regulă prin cădere de la înălţime, de aceea se pot uneori cu fractură prin tasare de coloană dorso-lombarâ. Principalele forţe […]

In acest articol sunt cuprinse leziunile osoase maleolare, dar şi ligamentare ale sistemului de contentje al gleznei, care duc la tulburări ale funcţiei articulare. Leziunile „scoabei” (sau .pensei” sau „mortezei”) tibîo-peroniere pot afecta in diferite grade funcţiile principale ale gleznei: stabilitatea şi mobilitatea articulară. Gravitatea lor se explică prin dereglarea funcţiilor articulaţiei tibiotarsiene ca urmare si a celor mai mici imperfecţiuni ale acestui sistem.Ca urmare se constituie artroza (de multe ori fiind necesara artrodeza chirurgicala). Repoziţionarea anatomică a fragmentelor şi stabilizarea lor este deci un imperativ ce trebuie să domine tratamentul fie ortopedic, fie chirurgical, al acestor leziuni. Articulatia […]

Fracturile astragalului Fracturile de astragal sunt relativ rare şi se întâlnesc, mai frecvent, la indivizi tineri, dupa accidente rutiere sau accidente de muncă prin cădere de la înălţime. Astragalul este un element esenţial în biomecanica gleznei, cu rol important în statică şi mers. El distribuie forţele primite prin pilonul tibial, la articulaţiile subastragalîanâ şi medio-tarsiană. Este acoperit cu cartilaj pe trei cincimi din suprafaţă şi este lipsit de inserţii musculare. Vascularizarea astragalului este relativ slabă, mai ales la niveluf corpului. Majoritatea vaselor nutritive pătrund la nivelul colului şi la nivelul sinusului tarsian. Fracturile cu deplasare întrerup deseori pediculii vasculari importanţi […]