Reviza Avantaje - Fracturi si osteoporoza

Programeaza-te acum!

     Apelati-ne telefonic la: 0772.267.366

Fractura de rotula

Fractura de rotula

  • fractura rotula

Fracturile de rotula sunt relativ frecvente şi se întâlnesc mai ales la adultii între 30-50 de ani. Este foarte rară la copil.
Mecanismul de producere poate fi direct sau indirect;
– Direct prin cădere pe genunchi sau prin izbirea genunchiului de tabloul de bord în accidentele de circulaţie, prin decelerare bruscă (lovirea vehiculului de un obstacol).
– Indirect prin inflexiune pe condilii femurali sau mai frecvent prin smulgere, produse de contracţia violentă a muşchiului cvadriceps. Acest mecanism se poate produce în iminenţa unei cădreî pe spate, când contracţia bruscă a muşchiului cvadriceps se opune căderii,

Anatomic patologică

Traiectul de fractură poate fi: transversal, cominutiv, vertical sau cu aspect de fractură parcelară.
1. Fracturile transversale sunt de departe cele mai frecvente, iar traiectul de fractură poate fi situat în treimea medie sau în apropierea vârfului rotuiei. Foarte rar poate interesa baza rotuiei (situată proximal). Adeseori se adaugă şi una sau două linii de fractură secundara verticale sau oblice, care interesează fragmentele principale. Când aparatul fibros pre şi latero-rotulian nu este rupt, fractura este fără deplasare, ‘ Dar când acest complex fioros este rupt, se produce diastazisul inierfragmentar, fie de la început prin traumatism, fie ulterior prin tendinţa accidentatului de a se ridica şi a merge.
Deplasarea fragmentelor este accentuată secundar de disîensia articulară provocată de hemartroză. Fragmentele fracturate basculează în jurul axeior lor transversale în aşa fel, încât suprafeţele lor fracturate privesc anterior spre tegumente, Franjurile fibroase periostale formate prin ruperea expansiunilor aponevrotice prepatelare se răsfrâng Interfragmentarşi constituie o interpozitje fibroasă care împiedică consolidarea.

fractura transversa de rotula

2. Fracturile com’tnutive, polifragmentare se produc prin mecanism direct, spre exemplu prin căderea pe genunchi, în aceste cazuri, de cele mai multe ori, fragmentul proxima! este mare şi unic, pe când fragmentul dîstai este cominutlv cu tasare a ţesutului osos spongios şi apropierea celor două corticale anterioară şi posterioară, fragmentate la rândul lor.
La acest nivel tegumentele au leziuni de diferite tipuri, de la simpla contuzie sau depolisare până la plăgi contuze sau dilacerări care deschid focarul de fractură şi implicit articulaţia.
3. Fracturile sagitale sunt mult mai rare şi sunt, de regulă, fără deplasare. Sunt rezultatul „conflictului” dintre rotulâ şi marginea anterioară a condîluiui femural extern.
4. Fracturile parcelare ce pot interesa baza, dar mai ales vârful rotulei, caz în care poate fi extraarticulară în afara cartilajului articular.

Simptomatologie

Semnele clinice sunt sărace în fracturile fără deplasare şi constau In durere spontană şi Ia palpare cu impotenţă funcţională parţială.
Examenul radiografie este decisiv. în fracturile cu deplasare semnele sunt relevatoare. Bolnavul acuză o durere vie. Adeseori descrie senzaţia de cracment. Nu poate face extensia activă a gambei, iar mersul este imposibil. Uneori se poate deplasa către înapoi sau lateral, „târând” piciorul pe sol. Rareori poate avansa câţiva paşi, ţinându-şi genunchiul lezat între mâini, în extensie.
La inspecţie genunchiul este tumefiat şi apoi apare destul de repede o echimoză întinsă, în primele ore se poate palpa o depresiune ca un şanţ transversal „semnul creionului” care ulterior este înlocuită de o proeminenţă produsă de presiunea revărsatului hematie intrarticuiar. Fragmentele osoase fiind deplasate, nu poate percepe crepitaţia osoasă, dar prin palpare se poate constata mobilitatea lor laterală anormală,
Examenul radiografie de faţă şi de profil ne oferă date despre sediul şi forma fracturii şi pune diagnosticul de certitudine. Pentru unele fracturi parcelare este necesară radiografia In incidenţa axială, femuro-patelarâ. Diagnosticul pozitiv este relativ simplu.
Diagnosticul diferenţial se face cu fractura condililor femurali sau a tuberozităţilor tibiale, unde găsim mişcări anormale de valgus sau varus. Se mai face cu „patella bipartita” în care traiectele sunt netede nu zimţate ca la fractură.

Evoluţie. Prognostic

Fractura de rotulă cu deplasare nu are posibilitatea să se consolideze, din cauza depărtării dintre fragmentele osoase şi mai ales a interpozitiei franjurilor fibroase. Numai prin osteosinteză se pot înlătura elementele fibroase interpuse şi se pot pune în contact fragmentele osoase, în plus, după o osteosinteză eficientă se poate face mobilizarea rapidă a genunchiului, prevenind astfel redorîle uneori severe produse de imobilizarea genunchiului, cea mai mare şi mai complexă articulaţie a organismului omenesc.

Complicaţii

Cea mai frecventă este fractura deschisă şi este cu atât mai redutabilă cu cât deschide şi articulaţia. Impune închidrea articulaţiei prin osteosinteză minimă în urgenţă şi acoperirea tegumentarâ. Cu totul excepţional se pot folosi şi fixaîoare externe; unele din ele de altfel destul de ingenioase.

Complicaţii tardive

Cele mai frecvente sunt căluşurile vicoase, cu denivelare a suprafeţei articulare, Sunt practic deficienţe chirurgicale, de osteosinteză. Se fac operaţii de „modelare” tsp pateloplastie. Artrozele pateio-femurale sunt urmare a unui calus vicos cu denivelarea suprafeţelor articulare. Ele pot duce la deteriorarea întregii articulaţii. Pseudartrozele sunt rare şi se observă în caz de fracturi de rotuiă cu deplasare neglijate sau în caz de deteriorare a montajului metalic {a osteosintezei) Fractura iterativă se poate produce pe un calus fragil, şi poate surveni într-un interval de 3 ani de la fractură.

Tratament

Tratamentul ortopedic constă în aparat gipsaî femuro-gambier cu genunchiul în extensie şi bine mulat pe genunchi şi creasta tibială pentru 3-4 săptămâni. Este urmată de recuperare funcţională articulară prudentă a genunchiului. Nu sunt permise eforturi timp de 2-3 luni.
Tratamentul chirurgical urmăreşte înlăturarea interpozitjilor de părţi moi şi sintezarea cât mai fermă a fracturii. în fracturile cu fragmente mari se foloseşte, de preferinţă, procedeul hobanajului cu două fragmente de broşa K paralele şi un fir metalic (sârmă) trecut în formă de cifra „8” sau „în cadru” Prin acest procedeu, forţele de tensiune din focar produse de flexia genunchiului sunt transformate în forţe de compactare, favorabile consolidării, în plus, reluarea mişcărilor articulare active se poate face destul de rapid, după o imobilizare de numai 7-10 zile.

fractura comunitica rotula operata

Astfel recuperarea articulară şi perevenirea redorilor posttraumatice se poate face în condiţii optime. Se mai poate face osteosinteză rotulei prin sutură osoasă „cadraj”, semicerclaj sau cerclaj perirotulian simplu sau dublu concentric (îndeosebi în fracturile cominutive) Indiferent ce tehnică operatorie se foloseşte, condiţia esenţială este refacerea cât mai anatomică a suprafeţei articulare rotuliene. Astfel, denivelările de ia acest nivel duc la atroze pateio-femurale severe, cu tot cortegiul de complicaţii ulterioare. Tocmai pentru a evita aceste „denivelări” ale suprafeţei articulare se pot face unele „artificii de tehnică”. Atunci când avem o fractură polară inferioară este recomandabil ca fragmentul polar inferior să fie „încastrat” într-o „ancoşă” pe care o facem în fragmentul mare proxima!

Leave a Comment

Name*

Email* (never published)

Website

Doctor Tarek Nazer:
0772.267.366


Clinica Masaya:
0721.197.077